Vise

                   Tu eşti omul de care am nevoie. Mi-aş ori să fiu cu tine în avion, plecând departe doar noi doi într-o lume străină, unde nimeni nu ne poate despărţi. Lângă tine sufletul meu ar fi fericit, iar inima mea ar bate numai pentru tine, hotărâtă să nu înceteze aşa uşor oricărei încercări din viaţa de zi cu zi. Ochii tăi albaştrii mă fac să devin încet, încet sluga ta de noapte şi de zi. Tu eşti străinul de care am nevoie. Am nevoie de tine ca să pot gusta din plin, din fructul interzis. Am nevoie de guriţa ta să simt gustul dulce-amar al sărutului. Am nevoie de respiraţia ta ca de primăvară. Braţele tale, vreau să-mi cuprindă trupul slăbit de speranţe deşarte, amăgiri si dor. Degetele de la mâinile tale catifelate îmi doresc să-mi şteargă lacrimile poposite pe obrajii mei care odinioară au fost încercaţi de „vânt şi ploi” .

                    Hai, stai alături de mine să ne ancorăm pe valurile vieţii mai liniştite sau mai agitate. Vreau să-ţi mângâi fruntea când sunt în braţele tale şi mă priveşti cu blândeţe şi drag. Trebuie să rămânem împreună indiferent câte piedici vom întâmpina în calea fericirii noastre. Drumul vieţii în doi ştiu că e bătătorit cu flori şi mărăcini. Nu trebuie să ne descurajăm, ci să mergem mai departe. Mă văd deja (în imaginaţia mea) cu tine cum ne plimbam pe drum, ţinându-ne de mână şi ameţindu-mă cu un sărut provocator. Cât îmi doresc toate astea! Dar nu e decât un simplu vis ce s-a născut cândva şi va muri odată cu mine. Te iubi om misterios. Apropo, tu nu mă cunoşti (încă) .

 

Adauga un comentariu

Preview